Rareș* era un băiat ca oricare altul, până când viața l-a pus la încercare. Notele scăzute și absențele au fost doar începutul unei spirale descendente. Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi primit ajutorul necesar la timp?….
Profesorii și asistenții sociali cunosc această realitate. E ca un bulgăre de zăpadă care crește și pare că nu poate fi oprit. Începe cu neadaptarea la rigorile gimnaziului. Continuă cu note proaste, bullying, absențe nemotivate tot mai dese și se termină, aproape inevitabil, cu abandon școlar. Așa a fost calasa a V-a și pentru Rareș. La finalul primului semestru era corigent la nu mai puțin de cinci materii, absențele se înmulțeau și colegii îl marginalizau. Singură cu responsabilitatea creșterii copilului, mama se simțea din ce în ce mai copleșită de greutățile vieții. Șomajul, un soț angajat ca zilier și tensiunile din familie o făceau să se simtă prinsă într-un cerc vicios din care nu mai știa cum să scape. În ciuda greutăților, mama nu voia ca băiatul ei să rateze șansa de a avea o viață mai bună prin educație.
Printre cunoscuți, au aflat că centrul educațional sprijinit de United Way e un loc care l-ar putea ajuta să recupereze materia pierdută și să țină pasul cu școala. Așa că mama a venit cu copilul la centru.
A început un drum anevoios pentru Rareș, iar echipa de specialiști (asistenți sociali, psihologi, pedagogi) i-a fost alături. Pas cu pas, băiatul a înțeles ca sprijinul pe care-l primea era colacul lui de salvare. Simultan cu intervențiile psiho-pedagogice pentru Rareș, mama a participat la ședințe de consiliere psihologică și socială. Pentru că și mama trebuia se implice în proces, nu doar copilul. Și ea a trecut la acțiune. A luat legătura cu dirigintele și cu profesorii lui Rareș, ceea ce i-a făcut și pe ei mai atenți la copil. Iar eforturile tuturor l-au făcut pe Rareș mai motivat și mai implicat. La sfârșitul acelui an școlar a răsuflat ușurat, pentru că repetenția a fost evitată.
Și povestea lui Rareș nu s-a terminat aici. De atunci, a terminat nu doar gimnaziul, ci și liceul – are 19 ani! – și a făcut un curs de calificare în frizerie. Acum este angajat și practică cu pasiune și succes meseria pe care a ales-o și pentru care s-a pregătit.
Rareș vine în continuare la centrul educațional, dar acum ca voluntar. Îi tunde pe cei mici, fericit că a putut demonstra că un ajutor oferit la timp poate conduce la schimbarea pozitivă, fundamentală a unui destin.
*Pentru a-i proteja identitatea, am schimbat numele beneficiarulurului și am utilizat o fotografie generică.
